Darabani.org

Cel mai nordic oraş de pe internetul românesc

Ultimul episcop al Armatei Române

2

Partenie Ciopron s-a născut la 30 septembrie 1896, în comuna Păltiniş, Darabani, Botoşani. A fost ultimul Episcop al Armatei Române, închinându-şi viaţa Bisericii, Armatei şi luptei anti-comuniste.

Partenie Ciopron a absolvit Şcoala de Cântăreţi de la Iaşi, apoi s-a înrolat în Regimentul 29 Infanterie Dorohoi, pentru a lupta în Primul Război Mondial. În iunie 1917 a fost rănit, în timpul luptelor de la Oituz, iar la finalul războiului a fost decorat cu “Crucea comemorativă”. Dupa război s-a aplecat asupra studiilor teologice, mai întâi fiind tuns în monahism la mănăstirea Slatina, cu numele de Partenie (21 mai 1921). A urmat Seminarul “Veniamin Costachi” din Iaşi, apoi cursurile Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, unde a obţinut şi Doctoratul în Teologie, în anul 1937.

Devine, pe rând, ierodiacon, ieromonah și arhimandrit, apoi este numit exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor (1934-1935).

La 17 iunie 1937 este ales episcop al Armatei, cu gradul de general de brigadă, înscăunarea având loc câteva luni mai târziu (8 octombrie) la Castelul Peleș. A păstorit până în 1948, timp în care realizările sale au fost numeroase, de la creșterea numărului de preoți militari la implementarea cu succes a multiple reforme administrative. În fotografia alăturată în putem vedea chiar pe mareșalul Antonescu sărutând Sfânta Scriptură din mâinile Episcopului Partenie, într-o ceremonie religioasă condusă de păltinișan pentru binecuvântarea Armatei Române de pe Frontul de Est (1941).

În timpul celui de-al doilea razboi mondial acondus mai multe acţiuni de revigorare spirituală a românilor de pe front. Pe lângă numeroase slujbe şi conferinţe, Partenie Ciopron s-a ocupat de tipărirea mai multor cărţi de rugăciuni, dar şi de tipărirea buletinului Episcopiei Armatei Române (“Arma cuvântului”) şi a revistei “Biserica basarabeană” (ca locotenent de episcop al Bălţilor, între 1941 şi 1944).

Activitatea sa din timpul războiului a influenţat decisiv destinul episcopului, dar şi al Episcopiei Armatei. Vehemenţa sa anti-comunistă, manifestată atât în timpul războiului, cât şi după instaurarea regimului de la 1945, a influenţat decisiv ordinul de desfiinţare a Episcopiei Armatei, emis de comunişti în 1948.

Nici după desfiinţarea Episcopiei lucrurile nu aveau să se liniştească pentru ultimul episcop al armatei. În 1950, Partenie este trimis la Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, în recluziune monastică.

Episcopul este urmărit îndeaproape de Securitate, după deschiderea unei “acţiuni de verificare” în martie 1952. Securitatea a stabilit că episcopul “are o serie de manifestări ostile împotriva regimului şi întreţine legături cu unele elemente suspecte”. Un an mai târziu, acţiunea de verificare s-a transformat într-una informativă, acest lucru însemnând infiltrarea de informatori în cercurile lui Partenie, urmărirea corespondenţei sale, ascultarea telefoanelor sale şi permanente acţiuni de filaj. Numai în 1955 i-au fost interceptate 58 de scrisori, primite sau trimise.

Un episod interesant, descris în arhivele securităţii, are loc la hramul mănăstirii Piatra Tăieturii, în 1950. În cadrul predicii, Partenie Ciopron a spus: “Nu trebuie să ne pierdem credinţa, căci ea ne-a fost lăsată de strămoşii noştri. Să lăsăm credinţa mai departe urmaşilor noştri şi, oricând vom fi traşi la răspundere, să fim demni, să raspundem pentru credinţă şi să nu ne fie frică de nimeni”.

Episcopul refuză mai multe funcţii oferite de comunişti (episcop la Clujului, mitropolit al Ardealului etc.), dar acceptă propunerea de a prelua Episcopia Romanului (1962), fără a scăpa însă de urmărirea securităţii. În fotografia alăturată, făcută în 1975, în găsim alături de ceilalți componenți ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, condus de Patriarhul Justinian Marina (Episcopul Partenie este al doilea de la stânga, pe rândul de jos).

Se retrage din scaun la 1 ianuarie 1978, pe motive de sănătate, plecând la Mănăstirea Văratec, unde moare la 28 iulie 1980. Episcopului Partenie Ciopron îi este dedicată expoziţia “Episcopul Partenie Ciopron – o viaţă închinată Bisericii şi Armatei”, la Protopopiatul Roman, dar şi Zilele Episcopului Partenie Ciopron, manifestări cultural-religioase desfăşurate anual la Roman.

2 Comments

  1. Alexandru Losonczy

    Nu avea cum sa fie ranit in 1927, deoarece primul razboi mondial s-a terminat in 1918…

    Reply

So, what do you think ?

  • Please leave these two fields as-is: