Materialele publicate re­cent în presa centrală cum că un studiu efectuat în urmă cu 30 de ani, păstrat secret până de curând, arată că în subsolurile din vecinătatea Drabaniului se găsesc resurse care ar putea aduce profituri de miliarde de dolari, au făcut vâlvă la nivelul administraţiei judeţene.

Mai exact, geologii regimului comunist au descoperit în localitatea botoşăneană Ivăncăuţi, comuna Păltiniş, cel mai mare zăcământ de gips din România şi al patrulea ca importanţă din Europa. Studiile făcute atunci au arătat că materialul este de o puritate nemaiîntâlnită, fiind singurul din ţară ne-radioactiv, proprietate extrem de rară. Chiar şi exploatat intensiv, zăcământul ar acoperi necesarul României timp de o sută de ani. Printre geologii care au lucrat atunci în cercetare s-a aflat şi inginerul Sorin Grindei, în prezent consilier al prefectului judeţului Botoşani.

„A fost una dintre cele mai importante descoperiri ale vremii. Stratul de gips are o grosime cuprinsă între 20 şi 40 de metri şi este de o calitate unică. Zăcământul este compact, pe o suprafaţă foarte mare. Este întins şi pe teritoriile Republicii Moldova şi ale Ucrainei. Ei îl exploatează, noi însă nu”, a declarat pentru Adevărul, doctorul inginer Sorin Grindei. Nicolae Ceauşescu a fost convins de cercetătorii geologi să investească 80 de milioane de dolari în industria de exploatare şi prelucrare a zăcământului de gips de la Ivăncăuţi.

La 1 decembrie 1989 a fost semnat şi un decret prezidenţial în acest sens, urmând ca din 1990 să înceapă construirea unor combinate mari în nordul judeţului.

„Trebuia extinsă calea ferată spre Darabani şi apoi Săveni, urma să se deschidă o exploatare minieră de suprafaţă, o fabrică de ardere a gipsului şi un combinat de prefabricate din gips, de panouri şi grinzi elastice, rezistente la cutremure mari. Se vorbea chiar de fabricarea unor anumite plăci de prefabricate pentru izolarea reactoarelor de la Cernavodă. După 1990, proiectul a fost îngheţat”, îşi aminteşte Sorin Grindei. În zona localităţii Viişoara, geologii au mai descoperit zăcăminte de bentonită, material utilizat pentru realizarea formelor de turnătorie şi în industria petrochimică. Potrivit estimărilor făcute înainte de 1989, cu tehnologia de atunci, zăcământul ar fi de ajuns pentru 200-300 de ani, în condiţiile în care s-ar extrage anual peste un milion de tone. Surpriza a venit, însă, după ce au fost efectuate mai multe foraje de adâncime pe malul Prutului.

Încercând să găsească gaze sau petrol, geologii au descoperit la 120-140 de metri adâncime izvoare de ape minerale bogate în săruri, magneziu, potasiu şi sodiu. „Aceste ape minerale nu sunt bune de băut, sunt practic ape medicinale pentru uz extern. Nu s-au făcut studii aprofundate de calitate şi cantitate pentru că n-a interesat prea mult atunci. Erau secrete cu multe lacăte pe ele şi nu puteai să faci mai mult decât ţi se cerea. Ele merită acum exploatate de un investitor privat care ar trebui să investească cel mult un milion de euro”, a spus geologul Alecu Mocanu, şeful Compartimentului de Inspecţie Teritorială pentru Resursele Minerale Câmpulung Moldovenesc, instituţie care gestionează zăcămintele din toată Moldova.

Dintre toate zăcămintele descoperite în Botoşani, doar nisipul cuarţos din zona Miorcani-Hudeşti-Suharău se exploatează. Calitatea nisipului îl situează pe primul loc din Europa, cu o puritate de 99,8%. Cu toate acestea, nu sunt exploatate nici 10% din resursele de nisip cuarţos din această zonă.

Dacă ar exista tehnologie pentru extragerea urmelor de fier din nisip, acesta ar putea fi folosit exclusiv la fabricarea lentilelor de mare precizie. „Din acest nisip s-a realizat experimental, înainte de 1989, un cristal mai fin decât cel de Bohemia. Fiind industrii energofage, aproape toate fabricile de sticlă s-au închis, iar nisipul nu mai are căutare”, a spus inginerul Sorin Grindei.

Articol publicat de Marius Prelipceanu în Momentul de Darabani (aprilie 2011)