„Condei de junior” este o rubrică semnată de elevii Școlii Generale „Leon Dănăilă” din Darabani, pasionați de istorie locală, interesați de a învăța secretele scrisului și dornici să facă și altora cunoscute poveștile pe care ei le descoperă.
Acum trei sferturi de secol, la 31 august 1939, Germania nazistă invadează Polonia. Urmează o avalanşă de domino care aduce România anului 1941 în pragul războiului. În urma unor jocuri politice ale vremii, ţara aflată atunci sub conducerea mareşalului Antonescu porneşte lupta de partea Axei.
În acel an comuna urbană Darabani avea, conform recensământului, 12.951 de locuitori. Armata U.R.S.S. – ului ocupa tot ce avea în cale, cucerind localitate după localitate. Basarabenii se refugiază la sud de Prut. Pe teritoriul Darabaniului şi al satului Bajura se duc primele ostilităţi care anunţă teroarea anilor următori. În această perioadă situaţia târgului este descrisă ca fiind „lamentabilă”. Războiul şi neglijenţa transformă localitatea într-o ruină. Nu este luată atitudine, iar anii următori nu aduc îmbunătăţiri.
Data de 2 aprilie 1944 aduce alături de fulgii de nea şi armata sovietică pe teritoriul comunei. Aceasta vine din Rădăuţi Prut şi îşi continuă expansiunea teritorială. Autorităţile dau bir cu fugiţii, lăsând orașul de izbelişte.
În aceşti ani de nelinişte şi de haos total familiile locuitorilor dărăbăneni au stat cu sufletul spre front. Soldaţii care nu s-au temut de moarte, alţii terifiaţi au plecat la luptă împotriva U.R.S.S. – ului la voinţa conducerii vremii. Zile de coşmar în frigul rusesc urmate deseori de alte zile în lagăre au îndurat soldaţii de pe plaiurile dărăbănene.
Anisie Minu, soldat care a luptat în Al Doilea Război Mondial a fost unul dintre cei trimişi pe front pentru a se împotrivi ruşilor, în Crimeea. Acesta locuia în Păltiniş, era asistent medical, soţ şi tată. Soarta a făcut ca în anul 1943 să fie înrolat în armată şi să fie trimis în Crimeea. După lupte crâncene, apare riscul de a fi luat prizonier şi dus în Siberia. Cu un gram de noroc şi cu altul poate de isteţime, soarta îi surâde totuşi şi reuşeşte să scape. Prefăcându-se mort alături de alţi camarazi, reuşeşte să ajungă pe un vas care are ca destinaţie Constanţa.
Aventura sa nu s-a oprit aici. În apropierea destinaţiei, echipajul şi soldaţii fugari ajung în urma bombardamentelor, în voia valurilor. După două zile în care doar credinţa şi speranţa l-au ajutat, soldatul Anisie Minu este salvat şi adus pe pământ românesc. În Constanţa are onoarea de a-l întâlni pe Mareşal. Întoarcerea sa acasă a fost umbrită de către invazia trupelor sovietice. Acesta a trebuit să se ascundă în horn pentru a evita pedeapsa sovieticilor.
Povestea sa, alături de poveștile altor locuitori care s-au născut pe plaiurile noastre, ne face să privim spre trecut pentru a ne cunoaşte mai bine.
Din păcate arhivele cu numele soldaţilor dărăbăneni care au murit în acest conflict armat s-au pierdut, doar câţiva putând fi amintiţi: Sergent Acibotăriţei G.Vasile – Divizia Tudor Vladimirescu; Fruntaş Metanie G. Ioan – Divizia Tudor Vladimirescu; Soldat Bălan G.Constantin; Soldat Cozma T.Teodor – Divizia Tudor Vladimirescu; Soldat Trişcă Constantin;
Date culese de la locuitori din Darabani şi Corneşti: Andruş V.Dumitru; Andruş V.Vasile; Aştefănoaei D.Ghiorghi; Berbece Gheorghe; Dobrincu I.Dumitru; Gherasim Constantin; Prodan Mihai; Scorea Toader; Stredie T.Petru; Vatamanu T.Aurel; Vatamanu T.Toader; Vatamanu P.Ion.
Articol semnat de Miruna Chirilă, elevă în clasa a VIII-a A, Școala Generală „Leon Dănăilă”
“FUCK! FUCK!” He says, as he loosens the tightened grip on his fleshy-red-tool, while it throbs with its life-giving blood coursing through its many vein-filled region.
“What are you now, son?”
His father steps into the shower, turning on the water. As he soaks and lathers himself up under the lukewarm stream of water, he fondles his cock and balls. His cock soon mimics that of his son.
I really enjoy the blog post.Much thanks again. Fantastic.
I appreciate you sharing this blog. Really Great.
He does not answer but tilts his head down in an almost subservient nature to his father.
“That your jockstrap on the floor next to you, son?” His dad asks.
“I think all of us were sprouting wood, today, dad.” He says. “Coach even noticed how hard we all were.”
The now lukewarm water streams through the curls of his hair rinsing away the last vestiges of the soapy lather. It all goes down the drain in a swirl of bubbles.
I truly appreciate this blog article.Really looking forward to read more. Awesome.
Very informative article post. Will read on…
Im obliged for the article post.Thanks Again. Want more.
Thank you ever so for you article.Really thank you! Will read on…
Thanks again for the article.Really looking forward to read more. Fantastic.
Im obliged for the article post.Really thank you! Really Cool.
Great post about this. I’m surprised to see someone so educated in the matter. I am sure my visitors will find that very useful.
I value the blog article.Really looking forward to read more. Will read on…
Hello there! This blog post couldn’t be written any better!
Looking at this post reminds me of my previous roommate!
He continually kept talking about this. I am going to send this information to
him. Pretty sure he’s going to have a good read. Thanks
for sharing!
my website: how can i get phenq
Really informative blog article.Thanks Again. Really Great.
Enjoyed every bit of your blog.Really looking forward to read more. Much obliged.
Im thankful for the article.Thanks Again. Cool.
Very informative post.Really thank you! Keep writing.
Thanks so much for the blog post.Thanks Again. Really Cool.
Very good blog article. Keep writing.
Appreciate you sharing, great blog post.Really thank you! Want more.
Major thanks for the article post.Really looking forward to read more. Cool.
Hello, Neat post. There is a problem along with your site in web explorer,
might test this? IE nonetheless is the marketplace leader and a huge portion of
other folks will omit your fantastic writing due to this
problem.
My web page :: erec power
I really liked your blog post.Much thanks again. Keep writing.
Thanks again for the blog article.Really thank you!
Muchos Gracias for your blog. Really Great.
Muchos Gracias for your blog article.Really thank you! Keep writing.
Really informative article.Really looking forward to read more.
I really liked your blog.Really looking forward to read more. Want more.
I must admit, The depth of analysis is as attractive as The words. Great work has never looked so good.
Very neat article post. Want more.
Major thanks for the blog article.Really looking forward to read more. Will read on…
I look forward to The posts because they always offer something valuable. Another great read!
I really enjoy the blog article.Really thank you! Really Great.
I truly appreciate this blog article.Really thank you! Great.
The post has broadened my perspective in ways I didn’t expect. Thank you for that.
The thought-provoking post has me looking forward to more. It’s like the intellectual equivalent of a second date.
The content is like a treasure chest; every post uncovers gems of wisdom. X marks the spot here.
I’m always excited to see The posts in my feed. Another excellent article!
A refreshing take on the subject, like a cool breeze on a hot day. I’m all ears for what you have to say next.
The passion for this subject is infectious. Reading The post has inspired me to learn more.
Thanks a lot for the post.Much thanks again. Really Cool.
Im grateful for the blog post. Want more.
The analysis is like a well-crafted movie—engaging, enlightening, and leaving me thinking long after it’s over.
Stumbling upon this article was the highlight of my day, much like catching a glimpse of a smile across the room.
Each post you write is like a letter I’ve been waiting for. Always delivered with care.