Săptămâna asta se fac 136 de ani de când vechiul târg al Darabanilor era cuprins de forfota unei mari nunți domnești.

Contele Mihail A.A. Sturdza, fost ofițer în Garda Regală a Prusiei, se căsătorea cu domnița Elena Bogdan, fiica locotenentului Lascăr Bogdan și a Henrietei Dimachi. Primăria comunei Darabani, plasa Prutului, județul Dorohoiu a emis la 8 ianuarie 1876 certificatul de căsătorie pe care vi-l prezentăm alăturat.

Dintre tinerii căsătoriți, de-al locului era mirele. Tânărul conte era fiul Smarandei Balș și deci nepotul lui însuși Theodor Balș, întemeietorul Darabaniului. Nu e de mirare deci că nunta s-a ținut pe moșia Bălșeștilor. Tatăl mirelui, Alexandru A. Sturdza, era fiul lui Alexandru Sturdza, mare vistiernic al Moldovei până în 1849.

Dacă mirele avea deci doi bunici din marea boierime (Alexadru Sturdza și Theodor Balș), mireasa avea origini la fel de nobile. Bunicul ei dinspre mamă, Neculai Dimachi, a fost vornic (un fel de ministru de interne) al Moldovei. Neculai Dimachi a candidat fără succes la domnia Moldovei chiar contra lui Mihail Sturdza, celebrul domn, rudă îndepărtată a mirelui din povestea noastră. Același bunic al miresei noastre, dincolo de viața politică, a avut și preocupări artistice, lăsându-ne moștenire câteva colecții de poeme de dragoste, dar și unele dintre primele comedii originale românești („Sfatul familiii” – atribuită și „Comedie banului Costandin Canta, ce-i zâc Căbujan şi cavaler Cucoş”).

Cum au petrecut mirii și nuntașii la vremea aceea ne putem numai imagina. Despre cei doi însurăței putem bănui că au fost fericiți o vreme, dar știm că au divorțat câțiva ani mai târziu.

Mihail și Elena, eroii celui mai vechi certificat de căsătorie păstrat la Darabani, nu s-au despărțit însă fără a lăsa o moștenire. La un an și opt luni după nunta lor, în 14 octombrie, oficiul stării civile de pe lângă Primăria Darabani dădea numărul de înregistrare 185/1877 actului de naștere al fiicei lor Smaranda.