Fără îndoială că măcar de câteva zeci de ori (sute sau chiar mii – după cei mai înfocați dintre patrioții locali) a trecut Ion Pillat prin Darabanii începutului de secol trecut, în drum spre moșia sa de la Miorcani.

Poetul, recunoscut ca unul de modă veche și viță nobilă și apreciat mai ales pentru volumul „Pe Argeș în sus” din 1923, și-a petrecut copilăria în vecinătatea Darabaniului. Ani mai târziu s-a mutat cu totul la Miorcani, de unde administra treburile județului Dorohoi, al cărui președinte de consiliu era. E consemnată în arhive întâmplarea din 1937 când, din această calitate, Ion Pillat a cerut și obținut fonduri de la Guvernul României pentru sinistrații din Darabani ale căror case au fost mistuite în incediul din același an.

Cu acel prilej, dar și cu multe altele – fără îndoială, omul de cultură și de stat s-a oprit de-a lungul vremii în Darabani, ba cu treburi administrative pe la Primărie, ba cu unele mai de rând pe la hanurile târgului. De multe ori în aceste popasuri dărăbănene îl însoțeau poeții Horia Furtună și Vasile Voiculescu, dar și fiul lui – Dinu Pillat, scriitor și el.

Ion Pillat a fost un om politic important al vremii sale, dar și un valoros om de cultură. Astfel, Pillat a deținut funcții importante în stat (deputat liberal în două mandate, secretar al delegații române la Conferința de Pace de la Paris etc.), dar a avut și timp să publice aproape 20 de volume de poezie și să editeze altele (pentru Macedonski și Bacovia, de exemplu). A condus câteva reviste literare și în 1936 a primit premiul național pentru literatură, fiind ales membru corespondent al Academiei Române. În 1945 Ion Pillat se stinge din viață la București, afectat fără doar și poate de acțiunile întreprinse de noul regim comunist împotriva sa și a familiei sale: i-au fost confiscate proprietățile, iar poezia asta a fost îndepărtată din toate manualele și cărțile oficiale.

La Miorcani Ion Pillat și-a petrecut veri multe, încă din copilărie, dar și ani întregi de deplină maturitate. Aici a scris, inspirat de meandrele Prutului, versuri care îl mai leagă și astăzi de nordul Moldovei. De altfel, dacă din partea mamei Ion Pillat se trăgea din marea familie a Brătienilor (bunicul său a fost însuși fostul prim-ministru Ion Brătianu), dinspre tată poetul era de-al locului. Bunicul său, Nicu Vizitiu-Pillat, a fost arendaș și mai târziu proprietar al moșiei Miorcanilor, pe care a lăsat-o moștenire celor doi fii ai săi (Gheorghe Pillat și Ion N. Pillat – tatăl poetului). În memoria tatălui lor aceștia au ctitorit pe la 1870 Biserica din Rădăuți, unde au și strămutat mormintele părinților lor ani mai târziu (bunicii poetului sunt deci înmormântați în Rădăuți-Prut, lângă vechea lor moșie din Miorcani).

Mai jos, fotografii de la vechea moșie a familiei Pillat (Miorcani, 30 aprilie 2012).

La casa amintirii cu-obloane și pridvor,
Paianjeni zăbreliră și poartă și zăvor.

(Aci sosi pe vremuri, vol. Pe Argeș în sus, 1923)