Un nou site despre Darabani și dărăbăneni

Am aflat azi despre un nou site cu și despre dărăbăneni, pe care îl prezentăm și pe Darabani.org cu mare plăcere.

Dărăbăneni.ro este un proiect inițiat de doctorul Mihail-Lucian Bălăucă, de avocatul Alin Câmpeanu și de Liviu Țului, directorul unei bănci din localitate. Inițiativa s-a născut din “foamea oamenilor obișnuiți de a se putea exprima liber”. Site-ul, organizat sub forma unui ziar online, își propune să acopere mai ales subiecte din lumea sportului local, dar și din sferele socialului, economicului și sănătății.

Poate cel mai mare motiv de bucurie legat de această inițiativă este faptul că ea aparține unui dărăbănean, ce-i drept “mai puțin cu buletinul și mai mult cu sufletul”, după cum declară chiar doctorul pe pagina descriptivă a site-ului proaspăt lansat. Având la timonă un actor activ al comunității locale, suntem siguri că site-ul va oglindi cu succes și, foarte important, în timp real evenimentele importante din Darabani.

Dacă Dărăbăneni.ro va umple golul actual legat de necesitatea știrilor și a informațiilor la zi despre localitatea noastră, Darabani.org își continuă drumul, acela de a se construi într-o carte de vizită pentru orașul nostru, aducându-ne totodată aminte și nouă, dărăbănenilor, că avem atâtea și atâtea motive să ne mândrim cu locul în care ne-am născut. Darabani.org scrie despre Darabani şi despre dărăbăneni, despre istoria noastră şi despre planurile noastre de viitor. Scrie despre locurile frumoase din Darabani şi din împrejurimi, despre oamenii locului, deosebiţi, pitoreşti, mai mult sau mai puţin faimoşi. Scrie despre istoria locală.

Sperăm într-o colaborare bună cu inițiatorii acestui nou proiect online dărăbănean, pe care îi și invităm, pe această cale, la o întâlnire în cadrul căreia să ne cunoaștem și să schițăm direcțiile unui parteneriat care să aducă valoare acestui oraș.

Știați că… (al doilea Război Mondial)

Articol preluat din Mesagerul de Darabani. Autor: Haha Dumitru-Voicăuți.

primul militar din comuna Darabani căzut pe frontul de răsărit se numea Dascălu Mihai? El avea gradul de soldat, era din Bajura şi a fost ucis de către ruşi în primele ore ale zilei de 22 iunie 1941, după ce mareşalul Antonescu dăduse celebrul ordin “Vă ordon treceţi Prutul!”
…în martie 1944 arhivele comunei Darabani au ars îngara Iţcani din Suceava? Fiind îmbarcate într-un vagon pentru a fi transferate în sudul ţării ca să nu cadă în mâinile ruşilor, aceştia au bombardat trenul şi au incendiat şi vagonul în care se aflau aceste arhive, lucru explicabil astăzi pentru lipsa de documente în reconstituirea dreptului de proprietate asupra pământului.
…la data de 2 aprilie 1944, adică acum 66 de ani, trupele sovietice intrau în Darabani? Ruşii, majoritatea cu căruţele şi pe jos, veneau dinspre Rădăuţi Prut într-o zi cu ninsoare şi frig, după ce frânghiile pontonului – pod din dreptul satului Bajura fuseseră tăiate de locuitorul Niţă Dumitru, podul pierzându-se în amonte, în acest fel, legătura cu Basarabia fiind întreruptă.
…odată cu ruşii au venit şi evrei deportaţi în Transinistria care au preluat cu forţa administraţia publică locală? Deoarece primarul Ion Cusin împreună cu şeful postului de poliţie fugiseră în sudul ţării, evreii au pus ei mâna pe putere. De exemplu, şef se post s-a autointitulat Pincu Amoaşei, care a făcut multe deservicii atât românilor cât şi conaţionalilor săi evrei.
comandamentul sovietic a fost stabilit atunci în casele avocatului Remus Bălănescu? Proprietarul acestor case, pe nume Guceanu Constantin, fugise din localitate. Rușii au instalat în vârful casei o stea mare din lemn vopsită în culoarea roşie, de aici dânduse “directivele” pentru rechiziţii şi săpare de tranşee în toată zona. Astazi în casele Bălănescu, aflate peste drum de Şcoala “Leon Dănăilă” locuieşte familiaCucuruzac.
…la moara aflată în spatele pieţei oraşului (pe loculunde astăzi are casa GavriluţăViorel) ruşii au împuşcat un om? Acesta era un bătrân venit la moară care avea o căruţă şi un cal, pe care doi ruşi beţi au vrut să-l dezhame. Bătrânul s-a opus, iar rușii l-au împuşcat, apoi s-au urcat călare pe cal şi au fugit spre Mileanca.
…ruşii au construit o linie de tranşee în spatele frontului pe raza localităţii Darabani? Întrucât frontul era stabilizat pe linia Iaşi-Chişinău, ei se temeau de un contraatac germano-român şi atunci au început să construiască o linie de tranşee fortificată cu lemnul din pădurile din jur.
…în ziua de Paşte a anului1944, ruşii au tras focuri de armă în biserica din satul Bajura? Focul de avertisment tras în sus avea ca scop sperierea celor care veniseră la slujbă în ziua întâia de Paşte, femeile fugind de la tranşee şi venind la biserică.
…ruşii au rechiziţionat majoritatea animalelor şi produselor agricole, acestea fiind plătite cu aşa numiţii “banide zonă”? Aceşti bani de zonă, emişi de către Comandamentul Armatei Roşii, erau obligatorii în plăţile făcute de militarii ruşi şi nu aveau nicio acoperire la nici o bancă dinRomânia de atunci, mai târziu ei fiind parţial răscumpăraţ ide către statul român.
prima întrebare a soldaţilor ruşi ajunşi la Darabani era “Gde Berlin?” (în traducere “Unde e Berlinul “)?

Scriitori evrei din Darabani

Articol preluat din Mesagerul de Darabani. Autor: Victor Teișanu.

Timp de peste două secole dărăbănenii au convieţuit cu o numeroasă comunitate evreiască. Faptul a lăsat urme adânci în istoria localităţii. O consecinţă se întâlneşte şi în plan spritual. Iată, avem 3 scriitori evrei cu origini dărăbănene.
Primul în ordine cronologică este Şmil Weinştein-Boiangiu, născut la Darabani, în 1910, unde scoate revista “Haschachar”. Ca poet şi-a ales pseudonimul A. Ebion (în ivrit “un om sărac”). A fost un autor proletcultist, cântând osanale regimului totalitar. Evreii din Israel nu i-au iertat această orientare de stânga extremă, chiar dacă la bătrâneţe poetul făcea mai puţine concesii puterii comuniste. A scris atât în româneşte cât şi în limba idiş. Să menţionăm câteva dintre volumele sale publicate: Apus de noapte (1938), Pulbere de aur ( 1941), Poezii muncitoreşti( 1962), O lume apune, o lume răsare (1965), Ritm nou( 1969) sau Oraşul respiră (1974). Destinul scriitorului a fost unul dramatic. Nereuşind la Darabani, în condiţiile precare ale unui târg sărac şi izolat, Şmil Weinştein-Boiangiu, visătorul, pleacă la Bucureşti devenind A. Ebion. Se ataşează entuziast realismului socialist şi scrie cărţi pline de compromisuri morale. Dar rămâne un nostalgic al târgului natal, pe care îl descrie într-o emoţionantă poezie intitulată “Anatema”: “Zăcea târgul adormit / în umed aşternut de glod / şi strângea /la sânu-i rece /copiii vitregi /din norod”. A. Ebion este consemnat în toate istoriile literare importante din Israel, cu amalgamul său de calităţi şi defecte.
Urmează pe scara timpului Simon Haran. Şi acesta având o biografie zbuciumată. La 7 ani este deportat cu familia din Darabani într-un lagăr din Transnistria. Când se întoarce, după terminarea războiului, pleacă spre Istrael, unde s-a stabilit în 1948. Tipăreşte primul volum de versuri “Poezii naive” în 1962, urmat de “Poezii pentru Adina”( soţia sa). Mai scoate câteva culegeri de versuri la o cunoscută editură din Israel “Eked”, specializată pe poezie. Aici, de-a lungul anilor, vor fi tipărite în ebraică traduceri din marea lirică românească: Eminescu, Arghezi, Nichita Stănescu. Toate vor apărea sub semnătura lui Simon Haran care va tălmăci şi multe pagini de proză românescă. Interesantă este povestea legăturilor cu opera argheziană, care au început şi s-au consolidat în Ţara Sfântă. După cum ne informează Mitzura Arghezi, Haran obţinuse consimţământul marelui poet român de a fi tradus în ebraică. Lansarea elegantei plachete argheziene “Frunze”, la Tel Aviv, a fost un eveniment literar. Simon Haran (decedat între timp) rămâne un remarcabil exponet al poeziei ebraice contemporane.
Sursa: http://www.luch.co.il/luiza/În fine, să amintim şi de prozatoarea şi poeta Luiza Carol (pseudonimul Luizei Zilberman) cu bunici dărăbăneni. Scriitoarea păstrează amintiri de neşters din anii copilăriei, în care apar adesea şi imagini dărăbănene. Născută în 1947, Luiza Carol se stabileşte în Israel abia în 1980. La noi s-a făcut cunoscută cu două cărţi pentru copii: “Exerciţii- poezii pentru cei mai mici copii” (1976) şi “Ţară, ţară primăvară” (1978). Pe pământ ebraic tipăreşte: “Parafraze eminesciene”, “Urs şi piatră”, “Corabia” etc. Se afirmă în special pe tărâmul literaturii pentru copii, având adesea ca sursă de inspiraţie universul propriei copilării dar şi spiritualitatea românească. Nu doar ţara natală, România, ci şi Darabaniul, ca leagăn de edenice amintiri, însemnă foarte mult în literatura Luizei Carol. Să reproducem pentru cititorii noştri poezia “La Darabani”, plină de savoare şi umor, pusă pe muzica originală a aceleiaşi autoare: “La Darabani, pe vremea când făcea plopul pere / la Darabani, când răchita făcea micşunele, / ieşeau din ouă fierte în apă şi cu sare / nişte gâşte albe extraordinare / care-şi smulgeau fulgii în fiecare zi / ca să umple perne mari şi durdulii /. REFREN: Ce deosebea oraşul acesta / de orice alt oraş?(x2) / La Darabani, la Darabani erau trei Purime pe zi, / la Darabani copiii în bătrâni se costumau, / la Darabani bătrânii îşi puneau măştile de copii, / la Darabani cuvintele în vise se-ntrupau / La Darabani, pe vremuri, existau vaci speciale / care păşteau cu grijă mare iarbă strict caşer/ purtau în coarne oale umplute cu sarmale / în foi de viţă cu cimbru şi piper; / aveau ugere pline, pline cu smântână / şi brânză de trei ori pe săptămână”.
Luiza Carol figurează, la pag. 91, în recent apărutul Dicţionar bibliografic “1500 scriitori români clasici şi contemporani” (Editura Orientului, Iaşi, 2010) alcătuit de Boris Crăciun şi Daniela Crăciun-Costin.

Şcoala dărăbăneană de matematică

Publicaţia dărăbăneană Mesager semnalează un nou succes al şcolii locale de matematică.

Eleva Diana Dron din clasa a XII-a C a câştigat concursul de evaluare în educaţie “Constantin Năstăsescu”, depăşindu-i la puncte pe cei 13 contracandidaţi din întreaga ţară, rămaşi în ultima a competiţiei.

Diana a acumulat 100 de puncte, echivalentul notei 10, obţinând medalia de aur.

Darabani.org felicită performanţa Dianei şi a profesorului  Ionel Bichir.

Dărăbănean la conducerea Şcolii Populare de Artă Botoşani

Postul de manager al Şcolii Populare de Artă din Botoşani a rămas vacant după ce Victor Hreniuc a fost nevoit să renunţe, îndeplinind condiţiile de pensionare.

În competiţia pentru noua investire s-au înscris 3 candidaţi din sfera culturală botoşăneană: Florin Aioniţoaie,  Alina Călinescu şi dărăbăneanul Liviu Andronic.

În urma celor două etape ale concursului pentru postul de manager, Liviu Andronic s-a clasat pe locul I, devansându-i pe contracandidaţii săi.

Felicitări şi mult succes!

Dărăbăneni premiați

În 6 iunie s-a desfășurat, pe stadionul Brazi din Dorohoi, etapa județeană a concursurilor profesionale ale serviciilor voluntare şi private pentru situaţii de urgenţă.

Concursul a fost organizat de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă “Nicolae Iorga” al Judeţului Botoşani, iar la start s-au aliniat 11 echipaje formate din membrii serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă din Darabani, Şendriceni, Cordăreni, George Enescu, Todireni, Ibăneşti, Văculeşti, Bucecea, Vârfu Câmpului, Broscăuţi şi Pomârla.
La final câștigătorii au fost membrii echipajului serviciilor voluntare pentru situații de urgență Darabani, care vor reprezenta județul Botoșani la etapa interjudețeană a competiției.
Dacă deține cineva informații despre numele câștigătorilor si o poză oficială, este rugat să ne ajute să completăm aeastă știre.
Felicitări!
Informația a fost semnalată de Alin Ciprian Teioșanu pe pagina de Facebook a orașului și preluată de pe botosaninews.ro.

Dorin Dobrincu – Directorul Arhivelor Naţionale

Dorin Dobrincu este un istoric român născut la Iaşi, spune Wikipedia.

Specializat în rezistenţa anticomunistă din România. Din 12 iulie 2007, director general al Arhivelor Naţionale ale României. De asemenea, este cercetător la Institutul de Istorie “A. D. Xenopol” din Iaşi (din 2003). Doctor în Istorie din 2006, cu o teză având tema “Rezistenţa armată anticomunistă din România (1944–începutul anilor 60)”.

Dorin Dobrincu e născut la Darabani. Am mai întâlnit această imprecizie legată de locul naşterii în cazul Simonei Chiţan, fosta şefă a Departamentului Cultură a Evenimentului Zilei, actualmente la Adevăul. Şi ea apare pe mai multe site-uri ca fiind născută la Iaşi şi nu la Darabani.

Foto: RompressRevenind la Dorin Dobrincu, vă invităm să-l cunoaşteţi din câteva informaţii apărute pe diverse site-uri oficiale. La o simplă căutare pe Google a numelui său, puteţi da peste numeroase interviuri şi referiri la activitatea sa în cadrul Arhivelor Naţionale.

Deocamdată vi-l prezentăm în câteva informaţii despre activitatea sa profesională.

  • Implicat în proiecte academice inter şi transdisciplinare, cu participarea unui număr mare de cercetători români şi străini.
  • Expert al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.
  • Coordonator al Comisiei Prezidenţiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.
  • Susţinerea a zeci de conferinţe şi comunicări ştiinţifice la manifestări/simpozioane interne şi internaţionale.
  • Cursuri susţinute: Shoah în România. Evreii în timpul celui de-al doilea război mondial, Evreii în România comunistă, la Universitatea “Al. I. Cuza” – Iaşi, Facultatea de Istorie, Centrul de Istorie a Evreilor şi Ebraistică.
  • Implicat în istoria publică: emisiuni, dezbateri la radio şi televiziune, consultant ştiinţific al unor filme documentare despre istoria contemporană a României, în mod deosebit Holocaustul şi perioada comunistă.
  • Co-realizator al unor expoziţii muzeale interne sau internaţionale ( la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, Sighetu Marmaţiei; “Remember for the Future”, cu circulaţie în Balcani).
  • Membru în colegiile de redacţie ale unor reviste academice: Anuarul Institutului de Istorie “A. D. Xenopol” [Iaşi], Anuarul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România [Bucureşti], Arhiva Istorică a României [Bucureşti], Revista Arhivelor [Bucureşti].
  • Membru al unor societăţi academice: Fundaţia Academică „A. D. Xenopol”, Iaşi; Centre for Post-Communist Studies, St. Francis Xavier University, Antigonish, Nova Scotia, Canada; Centrul de Editare a Izvoarelor Istorice „Arhiva Istorică a României”, Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti (fondator); Societatea de Studii Istorice din Romania (SSIR) (fondator); Societatea Academică a Românilor Evanghelici (SARE) (fondator); Centrul de Studii asupra Comunismului şi Postcomunismului, Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi (fondator) ; Centrul de Istoria Bisericii, Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti .