Profesorul Leon Dănăilă, unul dintre cei mai mari neurochirurgi pe care i-a dat medicina românească, operează şi la 78 de ani, la Clinica de Neurochirurgie de la Spitalul Bagdasar Arseni. După 50 de ani de profesie, a descoperit o nouă formaţiune în creier.
Legenda profesorului Leon Dănăilă se poate spune în cifre, în multe cifre – peste 27.000 de intervenţii chirurgicale pe creier (record mondial), scăderea mortalităţii în operaţii de la 50% la 4%, graţie introducerii microscopului operator, 39 de cărţi de specialitate scrise -, dar ea se citeşte de fapt în spital. Pe coridorul din faţa uşii lui, unde mame şi soţii şi fraţi aşteaptă cu radiografiile în mână „să vorbească cu profesorul” sau în sala de operaţie, unde echipa pe care a format-o în zeci de ani îl cheamă la cele mai delicate cazuri.
Pantofii pe care-i schimbă când pleacă de la spital sunt sub masă. Şi mai e ceva care-i personalizează cabinetul, pentru că nu se înconjoară de lucruri inutile: rafturi de cărţi, multe scrise de el, de-a lungul timpului. Profesorul poartă în alura sa netelurică, cu aerul său cald şi senin, pe care-l împrăştie ca pe-un praf binefăcător celor din jur, o predestinare: la 10 ani a găsit pe jos nişte foi rupte dintr-o carte de medicină şi a ştiut că asta trebuie el să facă, cu orice preţ.
„Weekend Adevărul”: Prima dată când v-a interesat ce se întâmplă într-un organism viu a fost la o lecţie de anatomie în liceu. Care era subiectul lecţiei?
Leon Dănăilă: Profesorul vorbea despre bulbul rahidian din creier – unde se găsesc centrii cardiac şi respirator – pe care dacă-l înţepi puţin, spunea el, individul sau animalul moare. Eu m-am dus acasă, am luat o pisică mai jigărită, un ac de seringă de la un medic, şi am înţepat bulbul rahidian. Pisica a rămas un pic blegită, dar n-a murit. Şi atunci mi-am zis că nu trebuie să te iei după ce se spune, trebuie să verifici întotdeauna.
Acesta a fost primul moment când aţi descoperit că aveţi acest interes?
Nu. M-am dus odată în spatele unor clădiri, unde locuia un doctor, şi am găsit nişte foi aruncate; era un capitol dintr-o carte de obstetrică sau aşa ceva. Aveam 10 ani atunci. Am luat foile acelea acasă, le-am cusut cu aţă şi le-am citit de foarte multe ori – era descrisă acolo o operaţie de cezariană. Atunci cred că mi s-a imprimat dorinţa de a face oamenii bine şi de a deveni chirurg.
Aveaţi cărţi acasă, eraţi un copil care citea mult?
Acasă nu aveam cărţi, părinţii mei erau agricultori. Taică-miu nu ştia carte, mama avea patru clase. Dar apoi în liceu am citit toate cărţile din biblioteca şcolii. Ştiinţele naturale îmi plăceau foarte mult, era şi un cerc la care mergeam, unde erau profesori foarte buni. Am citit multă literatură medicală în adolescenţă. Ţin minte un episod din facultate. Am făcut o gripă înainte de examenul la Bacteriologie şi n-am putut să-nvăţ. Dar m-am dus cu ce ştiam din liceu, când îl citisem pe Pasteur – o carte foarte groasă, unde explica el probleme de patologie microbiană. Şi am luat 9.
Cum priveau părinţii aplecarea dumneavoastră către studiu? N-ar fi preferat să mergeţi cu ei la câmp?
În şcoala primară mă luau tot timpul la arat, la semănat, la prăşit, iar mie nu-mi plăcea deloc. În clasele primare nu-mi plăcea şcoala. Mă duceam cu lecţiile nefăcute, iar învăţătoarea trecea pe lângă casa noastră şi le spunea părinţilor, ei mă băteau. De multe ori nici nu mă duceam la şcoală, mă ascundeam în porumb. Tata a aflat şi, la sfârşitul claselor primare, mi-a zis: „Uite ce e, dacă-ţi place munca la câmp, rămâi aici, dacă nu, te dau la liceu şi faci carte; îţi alegi”. Şi mi-am zis: „Aoleu, munca de la câmp e îngrozitoare!”; şi aşa m-am apucat de învăţat.
Când aţi ştiut că vreţi să faceţi neurochirurgie?
Când am terminat facultatea am fost repartizat trei ani la ţară, la Comăneşti, în judeţul Bacău. Am lucrat în toate secţiile şi cel mai greu mi-a venit la Pediatrie, pentru că nu-mi plăcea. Chirurgia era cea care mă atrăgea. După aceşti trei ani aveam dreptul să dau la Rezidenţiat, iar eu am învăţat continuu.
Acolo v-aţi cunoscut şi soţia, nu?
Ea era farmacistă şi a venit la spital. Ne-am căsătorit acolo, în Comăneşti. Am venit apoi la Bucureşti şi în ’61 am intrat la Rezidenţiat. Nu ştiam ce specializare să-mi aleg. În jur toţi colegii îmi spuneau să nu mă duc la Neurochirurgie, c-o să dau de Arseni (n.r. – reputatul neurochirurg Constantin Arseni), care e un om foarte al dracului. Eu am zis că mă duc şi o să-mi văd de treabă şi n-o să am probleme. Dar n-a fost chiar aşa, că-ţi căuta nod în papură din orice; lui nu-i plăcea să fie depăşit.
Mai ţineţi minte primele contacte cu profesorul Arseni?
El nu vorbea prea mult. A luat la cunoştinţă că sunt pe secţia lui şi gata. M-a trimis apoi la o secţie de paraplegici, unde am lucrat vreo patru ani. Până într-o zi când i-am prezentat un pacient şi i-am dat alt diagnostic decât cel care i se pusese: „Domnule profesor, pacientul nu are o leziune traumatică, eu cred că are o tumoră de trunchi cerebral, pentru că are sindromul cutare, tulburările cutare”. Arseni s-a aşezat pe scaun şi a ascultat cu mare atenţie, iar la sfârşit a zis: „Bine, mâine îl operăm”. L-au operat şi au găsit acolo tumoarea. Şi mi-a zis: „De mâine vii în secţie la mine!”. Am lucrat cu el 20 de ani.
Cum s-au schimbat lucrurile când v-aţi întors din America, de la bursa Fulbright, unde aţi învăţat tehnica chirurgicală cu microscopul operator?
În ’81, când m-am întors la spital după un an, oamenii au început să-i spună lui Arseni: „domnule profesor, vă rog să-l luaţi şi pe Dănăilă la operaţie”. Şi mie îmi spuneau asistentele tot – eram şi eu tânăr pe atunci! (râde) – îmi spuneau: „Vezi că profesorul încearcă să scape de tine”. Şi aşa a fost. M-a trimis într-un pavilion dezafectat şi-a zis că mă face şef acolo, să fac neurochirurgie vasculară. Am început imediat să operez.
De unde aţi făcut rost de instrumentar şi tot ce vă mai trebuia la sală?
Am făcut rost de o masă de operaţie şi am luat microscopul operator – care stătea degeaba pe sală, pentru că nu ştia nimeni să opereze cu el. Şi am început să fac microchirurgie vasculară de a doua zi.
Şi când aţi renovat dărâmătura aceea de clădire?
A venit la mine la operaţie ministrul de atunci al Construcţiilor. După intervenţie, stătea în salon şi se uita la pereţii scorojiţi de vopsea. După ce s-a externat, mi-a trimis materiale şi muncitori şi mi-a renovat 16 camere. Veneau camioane cu materiale de construcţie de la Casa Poporului, unul după altul. A dat drumul şi la căldură – înainte era un frig acolo, îngheţau bolnavii în saloane, pentru că eram departe de conducta de gaz.
Cum arătau intervenţiile pe creier în anul 1961, atunci când aţi venit la spital, în primul an de Rezidenţiat?
Îngrozitor. Arseni băga mâna în creier şi scotea tumora cu degetul. Era o hemoragie teribilă. Mi-am zis atunci că eu niciodată n-o să operez aşa, că aia nu e chirurgie.
Ce parte din neurochirurgie cercetaţi acum?
Am descoperit o nouă celulă în creier, este o premieră mondială. Am început cercetarea acum trei decenii, împreună cu biologul Viorel Păiş. Eu luam biopsii din creier, le duceam la laborator, le secţionam, le analizam, făceam poze; şi am descoperit la un moment dat această prelungire, care s-a dovedit a fi o nouă celulă. Din 2006 am anunţat descoperirea noastră la Cape Town (Africa de Sud), Los Angeles, San Diego (America), acum aştept confirmarea internaţională. Este o celulă extrem de lungă, sub formă de sfoară, pe care am identificat-o prin microscopie optică, electronică de transmisie şi scanning, care protejează: dacă hematiile (n.r. – celulele care transportă oxigenul spre ţesuturi) ies din vasul de sânge, celula respectivă le opreşte, ca să nu plece substanţa nobilă a creierului.
27 de mii de intervenţii chirurgicale pe creier a efectuat profesorul, record mondial în acest domeniu.
„Făceam gărzi şi refuzam invitaţiile de la prieteni”
Profesorul Arseni vă lua prima mână la operaţii, nu?
Da, întotdeauna. Ţin minte că a luat odată în operaţie un medic primar. Arseni îl lăsase să oprească hemoragia, şi tot revenea în sală: „Ei, ai oprit-o?”. Când a văzut că nu se descurcă, m-a chemat pe mine. M-am spălat repede pe mâini, am văzut vasul, l-am coagulat. Îmi era jenă de medicul acela, eu eram totuşi rezident. Dar ce să faci, e nevoie de talent aici.
V-a luat şi când a trebuit să mergeţi să-l operaţi pe preşedintele Algeriei. Cum a fost experienţa?
A venit Securitatea la mine acasă, la 12 noaptea. Securiştii mi-au spus să mă îmbrac pentru că în două ore plec cu avionul în Algeria, cu profesorul Arseni. Le-am zis că n-am paşaport. Atunci au scos unul din buzunar, cu poza mea pe el, semnătura mea (râde), tot. Şi în Algeria l-am operat pe preşedintele Houari Boumedienne, dar a fost prea târziu. N-a rezistat intervenţiei.
Ştiu că din momentul când aţi adus în România tehnica aceasta a microscopului operator, în 1981, mortalitatea în intervenţii a scăzut de la 50% la 4%. Acum, în 2011, este acest aparat prezent în toate spitalele din ţară?
Este o catastrofă, microscopul este prezent doar în câteva centre mari, la Iaşi şi la Cluj. Majoritatea neurochirurgilor sunt învăţaţi să-şi folosească în operaţii vederea directă, neintermediată de microscop.
Ce făceaţi în tinereţe în timpul liber? Aveaţi aşa ceva?
Mergeam cu soţia la teatru, la operă. Dar să ştiţi că un neurochirurg trebuie să ducă o viaţă foarte strictă, să renunţe la multe lucruri. Eu făceam multe gărzi şi refuzam mereu invitaţiile de la prieteni.
Soţia nu vă reproşa că staţi mai mult la spital decât acasă?
Uneori, dar până la urmă m-a înţeles. Mă aşezam la masă, nu începeam bine să mănânc, suna telefonul: „S-a agravat starea pacientului, vă rog să veniţi la spital”.
De ce nu aţi avut copii?
Soţia mea nu a putut ţine sarcina. A pierdut două, una la şapte luni şi alta la cinci.
Cum s-au schimbat lucrurile pentru dumneavoastră în ultimii ani?
Am început să scriu foarte mult, să fac cercetare. Am publicat în străinătate foarte mult. Când am făcut 70 de ani, mi-au spus de la Universitatea de Medicină şi Farmacie (UMF) Bucureşti că nu mă mai pot ţine şef de catedră, deşi eu, fiind academician, am dreptul până la 80 de ani. Apoi, peste ceva timp, am plecat de tot din UMF. Leafa mea aici, la spital, este de 2.114 lei, atât primesc pe lună, după 50 de ani de neurochirurgie. Trebuie să plătesc cărţi de specialitate, sunt membru în diferite societăţi internaţionale, la care trebuie să cotizez.
Ce vă intrigă la creier?
Cum funcţionează. Cum poate omul să treacă de la o idee la alta atât de rapid, să aibă stări afective atât de diverse? Cum se pot realiza aceste procese psihice, de memorie, de atenţie, de voinţă, de decizie? Se cunoaşte foarte puţin din funcţiile creierului. O singură celulă are până la 3.000 de conexiuni.
Nu vă simţiţi singur, în toate zilele acestea în care veniţi la spital la 6 dimineaţa, mergeţi la vizită, participaţi la operaţii şi apoi vă apucaţi de scris?
Trebuie să fac cercetare, să scriu, să studiez. Să las o echipă în urmă. Eu acum am aproape 80 de ani, dar operez foarte bine – intru doar la intervenţiile foarte dificile şi nu-mi tremură mâna.
Ieşiţi, vă vedeţi cu prieteni?
Toţi mă invită la restaurant. Le-am spus: n-am timp. Te duci acolo, trebuie să bei ceva. Eu am adunat foarte mult material şi am atât de mult de scris şi de publicat.
Care e cea mai luminoasă persoană din viaţa dumneavoastră?
Soţia mea; care a murit. M-a ajutat foarte mult – mergeam în concediu cu maşina de scris, eu dictam şi ea bătea la maşină.
“Mă aşezam la masă, nu începeam bine să mănânc, suna telefonul: «S-a agravat starea pacientului, vă rog să veniţi la spital». ”
Una din două
– Dostoievski sau Tolstoi? Dostoievski. Eu am citit foarte multă literatură rusă.
– Toamna sau primăvara? Toamna. Soţiei mele îi plăcea primăvara.
– Fotbal sau tenis? Fotbal.
– Freud sau Schopenhauer? Freud.
– Albastru sau roşu? Roşu. Chiar mi-am cumpărat un costum de operaţie de culoare roşie, de mă întrebau colegii ce mi-a venit.
– Film sau teatru? Ambele. Îmi plac foarte mult filmele cu cowboy.
– Marea sau muntele? Muntele, dar mă duc mai mult la mare (râde); îi însoţesc pe doctorul Ştefănescu (n.r. -medic primar Florin Ştefănescu, coleg cu profesorul Dănăilă) şi soţia lui.
– Eminescu sau Alecsandri? Eminescu. I-am cumpărat toate manuscrisele, vreo 32. Şi-mi mai place Topîrceanu.
CV
– Chirurg şi inventator
– Numele : Leon Dănăilă
– Data şi locul naşterii: 1 iulie 1933, Darabani, judeţul Botoşani;
– Studiile şi cariera:
– În 1958 a absolvit Facultatea de Medicină şi Farmacie, Iaşi;
– În 1961 devine medic secundar neurochirurg la Clinica de Neurochirurgie de la Spitalul Gheorghe Marinescu, Bucureşti;
– În 1966 devine medic specialist neurochirurg, iar în 1972 doctor în medicină;
– În 1981 înfiinţează Secţia VII de Neurochirurgie Vasculară şi Microneurochirurgie, singura din ţară şi la acest moment;
– În acelaşi an introduce (în premieră în România) în sala de operaţii microscopul operator;
– Este singurul neurochirurg din ţară care a operat anevrismele sistemului arterial vertebro-bazilar;
– Are zeci de pionierate în neurochirurgie, la nivel naţional şi internaţional;
– Deţine 18 brevete de inventator şi 10 de inovator;
– Locuieşte în: Bucureşti.
Articol publicat în ziarul Adevărul.
Great information. Lucky me I discovered your blog by accident (stumbleupon).
I have book marked it for later!
Very informative blog post.Thanks Again. Cool.
This design is steller! You obviously know how to keep a reader amused.
Between your wit and your videos, I was almost
moved to start my own blog (well, almost…HaHa!) Excellent job.
I really loved what you had to say, and more than that, how you presented it.
Too cool!
YouTube kanalınızı büyütmek ve daha fazla abone kazanmak için Youtube kanal satın al seçeneklerini değerlendirin.
When someone writes an article he/she maintains the thought of a user in his/her
mind that how a user can understand it. Therefore that’s why
this piece of writing is perfect. Thanks!
Wow, great post. Cool.
I highly advise steer clear of this platform. My own encounter with it was purely disappointment as well as doubts about deceptive behavior. Exercise extreme caution, or even better, look for an honest service for your needs.I strongly recommend steer clear of this site. The experience I had with it has been nothing but dismay as well as concerns regarding scamming practices. Exercise extreme caution, or better yet, seek out an honest service to fulfill your requirements.
Generally I do not learn article on blogs, however I
wish to say that this write-up very compelled me to try and do so!
Your writing taste has been amazed me. Thanks, very nice article.
I strongly recommend stay away from this site. The experience I had with it was nothing but dismay along with concerns regarding deceptive behavior. Exercise extreme caution, or better yet, look for an honest service to fulfill your requirements.I highly advise to avoid this platform. My personal experience with it has been only frustration along with suspicion of deceptive behavior. Proceed with extreme caution, or even better, seek out an honest platform to fulfill your requirements.
A big thank you for your blog post. Will read on…
Thank you ever so for you post.Thanks Again. Cool.
This is such an important reminder and one that I needed to hear today Thank you for always providing timely and relevant content
Hey would you mind letting me know which web host you’re
working with? I’ve loaded your blog in 3 completely different internet browsers and I must say this blog loads a lot faster then most.
Can you suggest a good internet hosting provider at a fair price?
Thanks a lot, I appreciate it!
The topics covered here are always so interesting and unique Thank you for keeping me informed and entertained!
Your passion for what you do is evident in every post It’s inspiring to see someone truly fulfilling their purpose and making a positive impact
I truly appreciate this article post.Much thanks again. Keep writing.
Votre expertise en stratégies digitales pour le secteur
de la beauté est clairement démontrée dans cet
article. Des insights précieux pour tout acteur du domaine.
401761 240796I need to have to admit that that is one fantastic insight. It surely gives a company the opportunity to have in around the ground floor and genuinely take part in producing a thing special and tailored to their needs. 783910
I¡¦ll right away seize your rss as I can’t to find your e-mail subscription hyperlink or newsletter service. Do you have any? Please allow me realize so that I may just subscribe. Thanks.
Hey, thanks for the article post.Really thank you! Great.
Nice post. I used to be checking continuously this
weblog and I am impressed! Extremely helpful information particularly the remaining phase :
) I take care of such info much. I used to be looking for this certain info for a long time.
Thank you and good luck.
Большой ! Оно точно передает содержание вашего поста, а также может привлечь внимание тех, кому интересны настоящие кладбища в Москве.
Большой ! Оно точно передает содержание вашего поста, а также может привлечь внимание тех, кому интересны настоящие кладбища в Москве.
Im thankful for the article post.Really looking forward to read more. Will read on…
Большой ! Он точно передает содержание вашего поста, а также может привлечь внимание тех, кто интересуется этими историческими местами Москвы.
تعمیر کرکره برقی
Really enjoyed this blog article.Thanks Again. Want more.
Love this appreciation for great content
Give a round of applause in the comments to show your appreciation!
Your blog post was fantastic, thanks for the great content!
Give a round of applause in the comments to show your appreciation!
It’s clear that you truly care about your readers and want to make a positive impact on their lives Thank you for all that you do
I am constantly impressed by the depth and detail in your posts You have a gift for making complex topics easily understandable
Your blog is so much more than just a collection of posts It’s a community of like-minded individuals spreading optimism and kindness
Thank you for the good writeup. It in fact was a amusement account it. Look advanced to far added agreeable from you! However, how could we communicate?
Yenilik Partisi lideri Öztürk Yılmaz, IŞİD tarafından Musul’da esir alındığı dönemde, Dışişleri Bakanlığı Müsteşarı olan Feridun Sinirlioğlu’nun terör örgütünün “devlet olarak tanınma” isteğine olumlu yanıt verdiğini ileri sürdü.
Just wish to say your article is as astounding.
The clearness in your publish is just nice and i could suppose you are knowledgeable
on this subject. Well together with your permission allow me to
snatch your RSS feed to keep up to date with impending post.
Thank you 1,000,000 and please continue the rewarding work.
Your writing has a way of making me feel like I’m having a conversation with a close friend It’s so genuine and relatable
A big thank you for your blog.Really thank you! Cool.
Really enjoyed this blog post.Really thank you! Fantastic.
The ideas presented in your blog post align well with those on our site.
Hey, thanks for the article. Really Great.
It’s actually a cool and helpful piece of info. I’m satisfiedthat you simply shared this helpful info with us. Please keep us informed like this.Thanks for sharing.
What may you recommend about your publish that you simply made a few days in the past?
A big thank you for your article post.Really thank you! Awesome.
This is a great tip especially to those new to the blogosphere. Short but very precise information… Many thanks for sharing this one. A must read post!
Enjoy our holistic escape on the stunning shores of Lower Lough Erne, at our Spring Awakening Yoga and Dance Retreat. This brand new one-day wellness treat takes place in 2024 at the lakeside Blaney Centre close to Enniskillen, Co. Fermanagh, just 2 hours drive from Dublin
My goal is to inspire and support individual in their journey towards a balanced and fulfilling life.
Hey there! I could have sworn I’ve been to this website before
but after checking through some of the post I realized it’s new to me.
Anyhow, I’m definitely delighted I found it
and I’ll be book-marking and checking back often!
I’m grateful for these positive affirmations which instill a sense of peace and wellbeing. It notably underscores the significance of a spiritual, mindfulness-based lifestyle.